Balduin m. numele a 9 conți de Flandra, dintre cari cel din urmă deveni împărat al Constantinopolei în 1204; 2. numele a 5 regi ai Ierusalimului, cari se trăgeau din aceeaș familie (1100-1185).

BALDUIN (BAUDOUIN [boduẽ]), numele a cinci suverani ai Regatului Ierusalimului, între 1100 și 1186. Mai importanți: B. I (1100-1118). A inițiat redactarea Așezămintelor (Assizele) Ierusalimului.

BALDUIN (BAUDOUIN [boduẽ]), numele a doi împărați ai Imp. Latin de Răsărit: B. I, conte de Flandra și Hainuat, împărat (1204-1205). Înfrînt de țarul Ioniță Caloian. B. II, conte de Courtenay, împărat (1228-1231, 1237-1261). Izgonit din Constantinopol de împăratul bizantin din Niceea, Mihail VIII Paleolog.