Babel n. 1. turnul pe care îl durară urmașii lui Noe în șesul Senarului spre a scăpa de un nou potop, când Dumnezeu le amestecă limbile; 2. fig. adunare unde, toți vorbind odată, nu se pot înțelege.

+Turnul Babel (construcție menționată în Biblie) s. n. art. + s. propriu n.

BABEL, Turnul ~ (în „Vechiul Testament”), turn gigantic pe care urmașii lui Noe au vrut să-l înalțe pînă la cer. Construcția s-a oprit pentru că Dumnezeu a încurcat limbile constructorilor, făcîndu-i să nu se mai poată înțelege între ei. Simbolul confuziei.

BABEL, Isaak Emmanuilovici (1894-1941), scriitor rus. Nuvele evocînd momente din Războiul Civil („Armata de cavalerie”) și scene din viața micii burghezii evreiești („Povestiri din Odessa”). Proscris de autorități și arestat în 1939. A murit în închisoare.

Turnul Babel v. Babel.