O definiție pentru BMW


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

BMW [cit. beemvé] s. n., art. BMW-ul; pl. BMW-uri

Intrare: BMW
substantiv neutru (N24--)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • BMW
  • BMW-ul
  • BMW-u‑
plural
  • BMW-uri
  • BMW-urile
genitiv-dativ singular
  • BMW
  • BMW-ului
plural
  • BMW-uri
  • BMW-urilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)