2 definiții pentru Bărnuțiu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

Bărnuț (Simion) m, erudit jurisconsult român, profesă mai întâi la liceul din Blaj, luă parte activă la mișcarea ardeleană dela 1848 și funcționă apoi până la moarte ca profesor la facultatea juridică din Iași: al său Drept public al Românilor ridică excluzivismul la rangul de dogmă juridică (1808-1864).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BĂRNUȚIU, Simion (1808-1864, n. Bocșa, jud. Sălaj), om politic și gînditor român. Fruntaș al Revoluției de la 1848-1849 din Transilvania; vicepreședinte al Adunării Naționale de la Blaj din 3-5/15-17 mai 1848, unde a rostit un discurs celebru, în care cerea egalitatea în drepturi a românilor cu celelalte naționalități. După înfrîngerea Revoluției a emigrat în Moldova (1851), unde a activat ca profesor de filozofie și drept public al Univ. din Iași. A sprijinit domnia lui Al. I. Cuza și politica de reforme a acestuia („Dreptul public al românilor”). A introdus predarea în limba română a filozofiei, în Transilvania. A promovat kantianismul, fapt care a favorizat deschiderea gîndirii filozofice românești către știință și atitudine critică („Psihologia empirică și logica”, „Metafizica”).

Intrare: Bărnuțiu
Bărnuțiu nume propriu
nume propriu (I3)
  • Bărnuțiu