opțiuni

2 intrări

4 definiții

Explicative DEX

Bălești pl. comună rurală în Jud. Râmnicul-Sărat: 1600 loc, Aci, la balta Lacul-Negru, s’a împăcat în 1479 Radu cel Frumos, Domnul Munteniei, cu Ștefan cel Mare, Domnul Moldovei.

băli vr [At: DENSUSIANU, Ț. H. 308 / Pzi: ~lesc / E: băl + -i] (Reg) A se decolora.

Etimologice

băli (-esc, -it), vb. – A fura, a șterpeli. Origine necunoscută. Termen de arg.; pare de origine țigănească (cf. Juilland).

Enciclopedice

BĂLEȘTI 1. Com. în jud. Gorj; 7.402 loc. (1991). Biserică de lemn (sec. 18). 2. Com. în jud. Vrancea; 2.402 loc. (1991).

Intrare: Bălești
Bălești substantiv neutru
substantiv neutru (N62)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • Bălești
  • Băleștiul
  • Băleștiu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • Bălești
  • Băleștiului
plural — —
vocativ singular —
plural —
Intrare: băli
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • băli
  • bălire
  • bălit
  • bălitu‑
  • bălind
  • bălindu‑
 singular plural
  • bălește
  • băliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bălesc
 (să)
  • bălesc
  • băleam
  • bălii
  • bălisem
a II-a (tu)
  • bălești
 (să)
  • bălești
  • băleai
  • băliși
  • băliseși
a III-a (el, ea)
  • bălește
 (să)
  • bălească
  • bălea
  • băli
  • bălise
plural I (noi)
  • bălim
 (să)
  • bălim
  • băleam
  • bălirăm
  • băliserăm
  • bălisem
a II-a (voi)
  • băliți
 (să)
  • băliți
  • băleați
  • bălirăți
  • băliserăți
  • băliseți
a III-a (ei, ele)
  • bălesc
 (să)
  • bălească
  • băleau
  • băliră
  • băliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)