O definiție pentru Bălătău


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BĂLĂTĂU, lac de baraj natural în apropiere de Dărmănești (jud. Bacău), pe pîrîul Izvoru Negru, afl. al Uzului. Lacul s-a format prin surparea și alunecarea (în 1983) versantului drept al văii. Supr.: 7 ha; ad. max.: 3,7 m.

Intrare: Bălătău
Bălătău substantiv neutru
substantiv neutru (N46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • Bălătău
  • Bălătăul
  • Bălătău‑
plural
genitiv-dativ singular
  • Bălătău
  • Bălătăului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)