6 definiții pentru Anton


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ANTON, Ion (Ioan) M. (1924-2011, n. sat Vintere, jud. Bihor), inginer român. Acad. (1974), prof. univ. la Timișoara. Studii și cercetări în domeniul cavitației și al mașinilor hidraulice („Fenomenul de cavitație”, „Turbine hidraulice”).

Anton Prenumele masc. Antón, răspîndit și frecvent la toate popoarele europene, vechi și popular la români, are o situație cu totul deosebită față de celelalte nume de origine latină, pătrunse pe cale cultă, începînd din secolul trecut. Vechi și frecvent în onomastica romanilor, numele gentilic Antonius (fem. Antonia, numele ginții) nu are o etimologie clară în latină. Făcînd parte din aceeași familie cu Antius, Antenius, Antilius și fem. Antulla, Antonius este probabil de origine etruscă (toate numele romane citate au corespondențe etrusce sigure), semnificația lui rămînînd însă obscură. Preluat și de greci sub forma Antónios, vechiul gentilic roman devine nume independent răspîndit și frecvent la creștinii din primele secole ale erei noastre, la popularitatea sa contribuind mai apoi, în special, cultul unui Antonie cel Mare, considerat în tradiția ecleziastică drept fondatorul și abatele uneia dintre primele mănăstiri (sec. 3 – 4). În evul mediu, Antonius a fost apropiat, prin etimologie populară, de subst. gr. ánthos „floare”, fapt care a avut urmări asupra grafiei și chiar a pronunției ulterioare a numelui (în engl., de exemplu, apare grafia cu -th-). Din greacă, numele ajunge la slavi (în răsărit era răspîndit cultul unui sfînt considerat fondatorul unei mănăstiri kievene din anul 1037) și, prin aceștia, la români (fie prin slavona bisericească, fie prin contactul direct cu popoarele slave vecine, astfel explicîndu-se coexistența formelor Antonie și Andonie, ultima fiind populară și conformă pronunției grecești moderne). Vechile noastre documente atestă, în Țara Românească, formele Andonie, din annl 1374 (ca nume de sfînt) și Antonie din 1425. După 1500, numărul și frecvența formelor cresc continuu, ajungîndu-se astfel la o serie destul de bogată (împrumuturi sau creații românești), care aparține bazei Anton: Antonaș, Antonică, Antonel, Antoniță; Antul, Tule(a), Anta, Antin, Antița, Antache, Antula; Ton(a), Tone(a), Tonie, Tonița, Tonu(l), Antonca, Tonca, Toncea, Tonciu, Toncu; Andonie, Andon, Don(a), Done(a), Doncea, Donciu, Donici, Doniga, Doniță etc. (dintre acestea au rămas în uz derivatele diminutivale, marea majoritate a celorlalte fiind cunoscute ca nume de familie). Pentru feminin erau folosite Antona, Antoana, Antoniada și mai ales Donca; afară de ultimul, toate celelalte nu se mai folosesc astăzi, fiind înlocuite cu forme recente de proveniență apuseană: Antonia, Antoaneta sau Antoneta, Antonela, Antonina (hipoc. Toni sau chiar Tony se folosește astăzi pentru ambele genuri) ☐ Engl. Ánthony, fr. Antoine, fem. Antoinette, germ. Antonius, Antonia, it., sp. Antonio, Antonia, magh. Antal, Antonia, bg. Anton(ii), Antonia, Antonin, Antonina etc., rus. Anton, Antonia etc., ucr. Antin, scr. Anton(ii), Andonie etc. ☐ Scriitorii români Anton Pann, Anton Bacalbașa, Anton Holban; dintre străini, scriitorii Antoine de Saint Exupery, Antoine François (abatele Prévost d’Exiles), Anton Pavlovici Cehov, Antonio Machado, pictorii și sculptorii Antonello da Massino, Antonio Allegri sau Correggio, Anthonis Van Dyck, Antoine Watteau, Jean Antoine Houdon, Antoine Émile Bourdelle, muzicienii Antonio Vivaldi, Antonin Dvořak și Anton Bruckner, chimistul Antoine Laurent Lavoisier, constructorul de viori Antonio Stradivarius. ☐ Destinul tragic al lui Marcus Antonius (83-30 î.e.n.), om politic și comandant roman, aliat al lui Cezar și învins de Augustus i-a inspirat pe Shakespeare (în Antoniu și Cleopatra) și pe G.B. Shaw; Anthony din drama cu același nume a lui Al. Dumas-tatăl, primul mare erou al teatrului romantic, romanul lui G. Flaubert, Ispita Sf. Antoniu etc.

ANTON CEL MARE din Buda (?-1437), unul din principalii conducători ai răscoalei iobagilor din 1437-1438 din Transilvania.

BULANDRA 1. Anton (Tony) B. (1881-1943, n. Tîrgoviște), actor român de teatru și cinema. Elev al lui C. Nottara și al lui Mounet-Sully. Roluri de dramă din repertoriul clasic și modern (Don Rodriguez din „Cidul” de Corneille, Karl Moor din „Hoții” de Schiller, Hamlet și Baronul din „Azilul de noapte” de Gorki). Interpret în filmul „Trenul fantomă”. 2. Lucia Sturdza B. v. Sturdza.

CHIRICUȚĂ, Anton (1879-1971, n. Bîrlad), inginer român. Autor a numeroase proiecte și lucrări privind realizarea construcțiilor de beton armat. Colaborator al lui Anghel Saligny.

DAVIDOGLU, Anton (1876-1958, n. Bârlad), matematician român. Prof. univ. la București. Contribuții la studiul analizei matematice și al ecuațiilor diferențiale ordinare sau cu derivate parțiale.

Intrare: Anton
Anton nume propriu
nume propriu (I3)
  • Anton