2 intrări

5 definiții

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ava s. m. – (Înv.) Părinte; titlu onorific al membrilor clerului monastic. Ngr. ἀββᾶς (sec. XVII). Cuvînt cult, nu pare să fi avut circulație populară.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ABBA, formație vocal-instrumentală suedeză, de muzică ușoară, creată în 1973, de Agnetha Faltskog și Anni-Frid (Frida) Lyngstad vocal, Benny Anderson și Björn Ulvaeus (vocal-instrumental și compozitori). Prin repertoriul său s-a menținut timp de 10 ani ca una din cele mai populare formații.

ava subst. invar. Apelativ cu care se adresează între ei călugării ortodocși. [Var.: avva, abba subst. invar.] – Din ebr. ab, abba „părinte”.

Intrare: Abba
nume propriu (I3)
  • Abba
Intrare: ava
  • pronunție: ava, ava
substantiv masculin (M999)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ava
plural
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural
invariabil (I1)
  • avva
invariabil (I1)
  • abba
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

avasubstantiv masculin invariabil

  • 1. învechit Părinte; titlu onorific al membrilor clerului monastic. DER
    • 1.1. Apelativ cu care se adresează între ei călugării ortodocși. D.Religios
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.