ava avva abba

  • 1. Părinte; titlu onorific al membrilor clerului monastic.
    surse: DER
    • 1.1. Apelativ cu care se adresează între ei călugării ortodocși.
      surse: D.Religios

etimologie:

  • (1.) limba ebraică ab, abba
    surse: D.Religios
  • limba neogreacă ἀββᾶς (secolul XVII). Cuvânt cult, nu pare să fi avut circulație populară.
    surse: DER

O definiție


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ABBA, formație vocal-instrumentală suedeză, de muzică ușoară, creată în 1973, de Agnetha Faltskog și Anni-Frid (Frida) Lyngstad vocal, Benny Anderson și Björn Ulvaeus (vocal-instrumental și compozitori). Prin repertoriul său s-a menținut timp de 10 ani ca una din cele mai populare formații.

Intrare: Abba
Abba
nume propriu (I3)
Intrare: ava
substantiv masculin (M999) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ava
plural
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural
invariabil (I1)
invariabil (I1)

4 definiții încorporate

Aceste definiții sunt deja încorporate în filele „rezultate” și „declinări”. Le prezentăm pentru edificare.

avá s. m. – (Înv.) Părinte; titlu onorific al membrilor clerului monastic. Ngr. ἀββᾶς (sec. XVII). Cuvînt cult, nu pare să fi avut circulație populară.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

ábba subst. invar. v. ava.

áva subst. invar. Apelativ cu care se adresează între ei călugării ortodocși. [Var.: ávva, ábba subst. invar.] – Din ebr. ab, abba „părinte”.

ávva subst. invar. v. ava.