Definiția cu ID-ul 513236:


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

țúică (-ci), s. f. – Vinars de prune, băutură tipică a țăranilor rom. Origine necunoscută, dar probabil creație expresivă. Cf. sb., cr. cujka (Cihac, II, 437), care provine din rom., ca și săs. tsuikĕ.Der. țuicar, s. m. (fabricant de țuică); țuicărie, s. f. (alambic).