ȚIDULĂ, ȚEDULĂ (pl. -le) sf. Bilet: fie-care are lipit pe el cîte o țidulă pe care e însemnat numele celui ce l-a purtat (NEGR.); subșeful vămii nemțești strigă, după o țidulă galbenă, numele omului și cîte capete de vaci are (LUNG.) [rut. cidula, pol. rut. cedula, etc.].