țărúză, țăruze, (țeruză, țărujă), s.f. (reg.; înv.) 1. Condei (de piatră); plăibaz: „Numele meu cu țăruza, / Că-ngropată-s cu badea” (Bilțiu, 2006: 204). 2. Cărbune de scris pe tăbliță. 3. Creion. (Trans., Maram., Banat.). – Din magh. ceruza „creion” (MDA), lat. cerussa (MDA).