Definiția cu ID-ul 713702:
Arhaisme și regionalisme
țâncușă, -e, s.f. – Cui gros fixat în stâlpul porților; împreună cu batca servește la închiderea porții (Nistor 1977). – Din țanc (et. nec.) + -ușă (MDA); Cf. germ. Zinken (Țurcanu).
țâncușă, -e, s.f. – Cui gros fixat în stâlpul porților; împreună cu batca servește la închiderea porții (Nistor 1977). – Din țanc (et. nec.) + -ușă (MDA); Cf. germ. Zinken (Țurcanu).