Definiția cu ID-ul 1352239:
Arhaisme și regionalisme
șutéu, șutei, s.m. (reg.; înv.) 1. Brutar. 2. Cuptor. ■ (onom.) Șuteu, nume de familie în jud. Maram. – Din magh. sütö „brutar; cuptor” (MDA).
Exemple de pronunție a termenului „șuteu” (34 clipuri)
Clipul 1 / 34