Definiția cu ID-ul 1352238:
Arhaisme și regionalisme
șutắu, s.n. (reg.) Uscător de poame: „De-i șede până la toamnă, / Usca-m-oi ca și o poamă; / Ca o poamă pe șutău, / Mândruluț, de dorul tău” (Bârlea, 1924, II: 42). – Cf. șuteu.
șutắu, s.n. (reg.) Uscător de poame: „De-i șede până la toamnă, / Usca-m-oi ca și o poamă; / Ca o poamă pe șutău, / Mândruluț, de dorul tău” (Bârlea, 1924, II: 42). – Cf. șuteu.