4 definiții pentru șuică


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

șuică2 sf [At: ALR I, 1859/825 / Pl: ? / E: ns cf șui7] (Reg) Bor al pălăriei.

șuică1 sf [At: BĂCESCU, P. 55 / V: (reg) șuic sm / Pl: ~ici / E: șui8 + -că] (Iht; Mol) Obleț (Alburnus alburnus).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

șúică2 s.f. (reg.) borul pălăriei.

șúică1, șúici, s.f. (reg.) peștișor argintiu; obleț.

Intrare: șuică
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șuică
  • șuica
plural
  • șuici
  • șuicile
genitiv-dativ singular
  • șuici
  • șuicii
plural
  • șuici
  • șuicilor
vocativ singular
plural