șterț, șterțuri, s.n. (reg.) 1. Băț crăpat la un capăt, cu care se amestecă ingredientele din care se prepară urda. 2. Unealtă cu care fierarul stropește para cărbunilor când înroșește fierul; stropitoare, pămătuf, pomătău. – Din germ. Sterz „coadă, mâner” (Papahagi, DEX, MDA).