șprenghel sn [At: FD I, 173 / V: (reg) ~gher / Pl: ~e / E: ger Sprenger] 1 (Trs) Bârnă care se introduce între armături pentru a le strânge de pereții galeriei și a le menține fixe. 2 (Reg) Proptea provizorie de lemn, folosită pentru a sprijini tavanul sau pereții unei galerii.