2 definiții pentru șprănțuri


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

șprănțuri vt [At: ARVINTE, TERM. 36 / Pzi: ~resc / E: șpranț] (Reg; c. i. bușteni) A șpronța (1).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

șprănțurí, șprănțurésc, vb. IV (reg.; despre bușteni) a rotunji cu toporul la capete; a șpronța.

Intrare: șprănțuri
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șprănțuri
  • șprănțurire
  • șprănțurit
  • șprănțuritu‑
  • șprănțurind
  • șprănțurindu‑
singular plural
  • șprănțurește
  • șprănțuriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șprănțuresc
(să)
  • șprănțuresc
  • șprănțuream
  • șprănțurii
  • șprănțurisem
a II-a (tu)
  • șprănțurești
(să)
  • șprănțurești
  • șprănțureai
  • șprănțuriși
  • șprănțuriseși
a III-a (el, ea)
  • șprănțurește
(să)
  • șprănțurească
  • șprănțurea
  • șprănțuri
  • șprănțurise
plural I (noi)
  • șprănțurim
(să)
  • șprănțurim
  • șprănțuream
  • șprănțurirăm
  • șprănțuriserăm
  • șprănțurisem
a II-a (voi)
  • șprănțuriți
(să)
  • șprănțuriți
  • șprănțureați
  • șprănțurirăți
  • șprănțuriserăți
  • șprănțuriseți
a III-a (ei, ele)
  • șprănțuresc
(să)
  • șprănțurească
  • șprănțureau
  • șprănțuri
  • șprănțuriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)