șpấhă, șpâhe, s.f. (reg.) Iarbă (otavă) mică, greu de cosit. ■ (onom.) Șpâhe, poreclă pentru locuitorii din Săcel, „pentru că în loc de plete, ca la ceilalți maramureșeni, capul lor de abia e acoperit cu câteva firicele de păr” (Papahagi, 1925). – Cf. șpihă (MDA); probabil din pihă „puf de pasăre; scamă”.