3 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

șovan1 sm [At: BĂCESCU, PĂS. 164 / Pl: ~i / E: șoavă1 + -an] (Orn; Olt) Uliu (Accipiter gentilis).

șovan2 sn [At: PĂSCULESCU, L. P. 57 / Pl: ~e / E: ns cf ciovei] (Mun; pbl) Obiect din zestrea unei fete.

șovan3, ~ă a [At: CL 1962, 324 / Pl: ~i, ~e / E: ns cf șovăi1, șovâi, șoveu] (Reg) Strâmb.

ȘOVÁN, șovane, s. n. (Regional) Zestrea miresei. Își spală darurile, Darurile, șovanele. PĂSCULESCU, L. P. 57.

ȘOVÁN, șovane, s. n. (Reg.) Zestrea miresei.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

șován2, șováne, s.n. (reg.) obiect care face parte din zestrea unei fete.

șován1, șováni, s.m. (reg.) uliu.

șován3, șovánă, adj. (reg.) strâmb.

Intrare: șovan (adj.)
șovan3 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șovan
  • șovanul
  • șovanu‑
  • șova
  • șovana
plural
  • șovani
  • șovanii
  • șovane
  • șovanele
genitiv-dativ singular
  • șovan
  • șovanului
  • șovane
  • șovanei
plural
  • șovani
  • șovanilor
  • șovane
  • șovanelor
vocativ singular
plural
Intrare: șovan (s.m.)
șovan2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șovan
  • șovanul
  • șovanu‑
plural
  • șovani
  • șovanii
genitiv-dativ singular
  • șovan
  • șovanului
plural
  • șovani
  • șovanilor
vocativ singular
plural
Intrare: șovan (s.n.)
șovan1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șovan
  • șovanul
  • șovanu‑
plural
  • șovane
  • șovanele
genitiv-dativ singular
  • șovan
  • șovanului
plural
  • șovane
  • șovanelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șovan (s.n.)

etimologie: