șofilă sf [At: MUSCEL, – / V: (reg) ciohi, so~ (A: nct), șuf~ / A și: șof~ / Pl: ~le / E: ns cf srb coha „(sort de) postav”] 1 (Olt; Mun; mpl) Zdreanță.2 (Olt; îe) A face ~ A distruge (1). 3 (Olt) Fâșie (de țesătură, hârtie etc.). 4 (Mun) Bucată de țesătură întrebuințată în toată lățimea ei la confecționarea unui obiect.

ȘOFILĂ, șofile, s. f. (Regional, mai ales la pl.) Zdrențe, petice. Ițarii cu douăzeci de petece și patruzeci de găuri, iar minteanul, șofile. PAMFILE, M. R. I 123.

ȘOFILĂ, șofile, s. f. (Reg.) Zdreanță, petic.

sofilă sf vz șofilă

șufilă sf vz șofilă

șofilă, șofile, s.f. (reg.) 1. (mai ales la pl.) zdreanță, cârpă, ruptură. 2. (în loc. vb.) a face șofilă = a distruge. 3. fâșie (de țesătură, de hârtie). 4. bucată de țesătură folosită în toată lățimea ei la confecționarea unui obiect.