șlícă, s.f. (reg.) Bască, șapcă, fes: „Unde văd un domn cu șlică, / Toată mintea-n jos îmi pică” (Bârlea, 1924: 186). – Din ișlic „căciulă de blană sau de postav”; din ucr. šlic (Nesturescu, 1999, după Farcaș, 2009); cf. pol. szlyk „căciulă de piele înaltă și ascuțită” (MDA).