ȘLEHTICIE s. f. (Mold.) Nobilime. Stătut-au acesta Alexandru, ce să numiia din șlehtecia Mavrocordat, tergiman mare. NCL II, 291. ♦ Calitate, rang de nobil. Șlehticia și blagorodnicia cînd nu este cu fapte bune nu cinstește, ci mai vîrtos ocărăște pre om. AXINTE URICARIUL. Variante: șlehtecie (NCL II, 291). Etimologie: șleahtie + suf. -ie. Vezi și șleahtă, șleahtie. Cf. ș l e a h t ă; n e m i s a g.