2 intrări

2 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

șlăifări vt [At: ALR SN II h 510/27 / Pzi: ~resc / E: șlaifăr] (Reg) A ascuți la tocilă.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

șlăifărí, șlăifărésc, vb. IV (reg.) a ascuți la tocilă.

Intrare: șlăifărit
șlăifărit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șlăifărit
  • șlăifăritul
  • șlăifăritu‑
  • șlăifări
  • șlăifărita
plural
  • șlăifăriți
  • șlăifăriții
  • șlăifărite
  • șlăifăritele
genitiv-dativ singular
  • șlăifărit
  • șlăifăritului
  • șlăifărite
  • șlăifăritei
plural
  • șlăifăriți
  • șlăifăriților
  • șlăifărite
  • șlăifăritelor
vocativ singular
plural
Intrare: șlăifări
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șlăifări
  • șlăifărire
  • șlăifărit
  • șlăifăritu‑
  • șlăifărind
  • șlăifărindu‑
singular plural
  • șlăifărește
  • șlăifăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șlăifăresc
(să)
  • șlăifăresc
  • șlăifăream
  • șlăifării
  • șlăifărisem
a II-a (tu)
  • șlăifărești
(să)
  • șlăifărești
  • șlăifăreai
  • șlăifăriși
  • șlăifăriseși
a III-a (el, ea)
  • șlăifărește
(să)
  • șlăifărească
  • șlăifărea
  • șlăifări
  • șlăifărise
plural I (noi)
  • șlăifărim
(să)
  • șlăifărim
  • șlăifăream
  • șlăifărirăm
  • șlăifăriserăm
  • șlăifărisem
a II-a (voi)
  • șlăifăriți
(să)
  • șlăifăriți
  • șlăifăreați
  • șlăifărirăți
  • șlăifăriserăți
  • șlăifăriseți
a III-a (ei, ele)
  • șlăifăresc
(să)
  • șlăifărească
  • șlăifăreau
  • șlăifări
  • șlăifăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)