2 intrări

2 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

șlăifări vt [At: ALR SN II h 510/27 / Pzi: ~resc / E: șlaifăr] (Reg) A ascuți la tocilă.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

șlăifărí, șlăifărésc, vb. IV (reg.) a ascuți la tocilă.

Intrare: șlăifărire
șlăifărire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șlăifărire
  • șlăifărirea
plural
  • șlăifăriri
  • șlăifăririle
genitiv-dativ singular
  • șlăifăriri
  • șlăifăririi
plural
  • șlăifăriri
  • șlăifăririlor
vocativ singular
plural
Intrare: șlăifări
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șlăifări
  • șlăifărire
  • șlăifărit
  • șlăifăritu‑
  • șlăifărind
  • șlăifărindu‑
singular plural
  • șlăifărește
  • șlăifăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șlăifăresc
(să)
  • șlăifăresc
  • șlăifăream
  • șlăifării
  • șlăifărisem
a II-a (tu)
  • șlăifărești
(să)
  • șlăifărești
  • șlăifăreai
  • șlăifăriși
  • șlăifăriseși
a III-a (el, ea)
  • șlăifărește
(să)
  • șlăifărească
  • șlăifărea
  • șlăifări
  • șlăifărise
plural I (noi)
  • șlăifărim
(să)
  • șlăifărim
  • șlăifăream
  • șlăifărirăm
  • șlăifăriserăm
  • șlăifărisem
a II-a (voi)
  • șlăifăriți
(să)
  • șlăifăriți
  • șlăifăreați
  • șlăifărirăți
  • șlăifăriserăți
  • șlăifăriseți
a III-a (ei, ele)
  • șlăifăresc
(să)
  • șlăifărească
  • șlăifăreau
  • șlăifări
  • șlăifăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)