șindrilít, -ă, șindriliți, -te, (șindriluit, șândrilit, șândilit), adj. 1. Acoperit cu șindrilă: „...sfănta biserică alcătuită, rădicată și șindriluită întru acestu loc din anul 1794” (Socolon, 2005: 207; doc. din 1836). 2. (ref. la părul de pe cap) Care stă drept; lins (opusul lui creț). – Din șindrili.