Definiția cu ID-ul 954918:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘILBÓC, șilboace, s. n. (Germanism în Transilv.) 1. Santinelă, planton. Cătana nu stă pe loc, Făr’ numai cînd stă șilboc. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 313. 2. Pază, gardă; locul unde se stă de pază. D-ar ploua ploaie de foc, El se plimbă prin șilboc. BIBICESCU, P. P. 133. Toți au casă, toți au loc, Numai io stau la șilboc. HODOȘ, P. P. 209. Și te pune la șilboc, De-ar fi ploaie, de-ar fi foc. id. ib. 222.