șfălțălaș s [At: CHEST. II, 227/351 / A: nct / V: (reg) șfanțel~ (A: nct) / Pl: ? / E: mg falcolás] (Reg) 1 Șanț¹ (5) mic scobit de-a lungul uneia dintre fețele laterale ale șindrilelor (1), care permite îmbucarea acestora. 2 (Îf șfanțelaș) Loc unde se încheie căpriorii la acoperișul unei case.