șenătău² sn [At: LEXIC REG. II, 117 / Pl: ~taie / E: nct] (Reg) Șir (1) de cartofi scoși din pământ și lăsați pe ogor.

șenătău¹ sn [At: MOLDOVAN, Ț. N. 245 / Pl: ? / E: nct] (Trs) Manșetă la anumite modele de ie, de obicei împodobită cu cusături din fir.

șenătău¹, șenătaie, s.n. (reg.) manșetă la anumite modele de ie, de obicei împodobită cu cusături din fir.

șenătău², șenătaie, s.n. (reg.) șir de cartofi scoși din pământ și lăsați pe ogor.