Definiția cu ID-ul 954746:

ȘEMINÉU, șeminee și șemineuri, s. n. Sobă de zid joasă, cu vatră largă, fără ușă, în care se pot arde butuci mari și în care fumul, trecînd direct în coș, nu-i înfierbîntă pereții; cămin. Pe șemineu, tanagraua din dreapta continuă să-și ducă urna ei funerară. ANGHEL-IOSIF, C. L. 86.