3 definiții pentru șăncălău
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
șăncălău sm [At: VICIU, GL. 74 / V: (reg) șancal~ / Pl: -ăi / E: ns cf șăncălie] (Trs) Persoană glumeață.
șancalău sm vz șăncălău
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
șăncălắu, șăncălắi, s.m. (reg.) persoană glumeață.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: șăncălău
șăncălău substantiv masculin
| substantiv masculin (M69) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
șancalău
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)