ÎNZESTRA (-trez) vb. tr. 1 A da zestre: tatăl este dator să înzestreze pe fie-sa din averea lui (LEG.-CAR.) ¶ 2 pr. ext. A îngriji cu ceva, a prevedea, a dota: întemeiază școale naționale pre care le înzestrează cu moșii (NEGR.); cînd streinii voiesc să înzestreze România cu instituții folositoare, trebue să le întindem mînile cu dragoste (ALECS.) ¶ 3 Ⓕ: A împodobi cu daruri sufletești: inima ta e la înălțimea frumuseților cu care te-a înzestrat natura (GN.).