ÎNVOLBURA (-urez) I. vb. tr. A forma volburi, a mișca în vîrtej: vîsla trăgea învolburînd apa în pîlnii mici (S.-ALD.). II. vb. refl. A se mișca în vîrtej, a forma volburi: apa se iuțește și se învolburează (VLAH.); priviră pe întinderea apei în care se învolburau jucînd luminile asfințitului (SAD.).