ÎNVOIALĂ (pl. -ieli) sf. 1 Faptul de a se învoi; rezultatul acestei acțiuni ¶ 2 Înțelegera interventă între două sau mai multe persoane, acord: învoiala cea silită, cînd se va dovedi, este fără de tărie (LEG.-CAR.); o peți de la tatăl ei, împăratul, și învoiala se și făcu (ISP.); îndată s’a scris învoiala pe hîrtie, s’a întărit de martori și fie-carele a căpătat cîte un izvod (SB.) ¶ 3 Înțelegere interventă între țăran și arendașul sau proprietarul unei moșii, ca să i-o lucreze în anumite condițiuni.