† ÎNVOALBE, ❍ ÎNVOLBA, Olten. ÎNVOLBI (-volb) I. vb. tr. ‡ A înfășura, a înveli: în balegă de scîrnă omenească le vei învoalbe (BIBLI.); toate ca cămeașa vechiescu-se, ca veșmîntu învolbi-le (PS.-SCH.) ¶ 2 ⛓ A înfășura urzeala pe sulul dinapoi al războiului, a învăli: cînepa... o depeni, o urzești, o învolbi și o năvădești (R.-COD.) ¶ 3 Băn. A holba: învolbind ochii (ȚICH.). II. vb. refl. 1 ‡ A se înfășura, a se înveli ¶ 2 A se învîrti în loc, ca într’un vîrtej de vînt sau de apă: văzură că se învoalbă apa și un hoț de bălaur își ridică cele șapte capete din apă (RET.) ¶ 3 Olten. A deveni mai umflat, a se mai îngroșa, a mai prinde carne [lat. in-volvĕre].