ÎNVIERȘUNA, ÎNVERȘUNA (-unez) vb. tr. și refl. A se îndîrji, a se porni cu mînie: lupta se învierșunase: cel mai în vîrstă dintre copii îl apucă... și-l trînti cu fața în sus (CRG.); Alexandru se învierșună auzind acestea și căta vreme cu prilej cum să piarză pe Mihai (ISP.) [comp. VIERȘUN].