2 definiții pentru înveninătură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înveninătu sf [At: BARCIANU / Pl: ~ri / E: învenina + -(ă)tură] (Rar) 1 Înveninare (2). 2 (Fig) Pornire pătimașă. 3 Supărare mare.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

înveninătúră s.f. (înv. și pop.) aprindere pătimașă, amărâre, supărare mare.

Intrare: înveninătură
înveninătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înveninătu
  • ‑nveninătu
  • înveninătura
  • ‑nveninătura
plural
genitiv-dativ singular
  • înveninături
  • ‑nveninături
  • înveninăturii
  • ‑nveninăturii
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)