ÎNVELIT, † ÎNVĂLIT I. adj. p. ÎNVELI, ÎNVĂLI. 1 Înfășurat: un pachet ~ ¶ 2 spec. Înfășurat la cap, îmbrobodit: dintr’acei doi Turci... era unul... învălit turcește, pre carele apoi l-au făcut Dumitrașco-Vodă agă (N.-COST.); Trans. despre neveste: fetele umblă cu capul gol... pe cînd nevestele sînt învălite, adesea îmbroboite cu ștergare (IK.-BRS.) ¶ 3 ⛓ Înfășurat împrejurul sulului dinapoi ai războiului: sulul cu firele învălite... se așază pe picioarele dinapoi ale războiului (PĂC.) ¶ 4 Olten. Învoit, îndesat (despre flori și crestele păsărilor) (CIAUȘ.) ¶ 5 Acoperit ¶ ¶ C. NEÎNVELIT. II. sbst. Faptul de a (se) înveli: ~ul cărților; învălitul pînzei este operația ce urmează urzitul (PAMF.).