2 definiții pentru înveșmântătură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înveșmântătu sf [At: STAMATI, D. / Pl: -ri / E: înveșmânta + ~(ă)tură] (Înv) 1-2 Înveșmântare (1-2). 3-4 (Înv) Învestitură (1, 2).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

înveșmântătúră s.f. (înv.) 1. înveșmântare, îmbrăcare. 2. investitură (într-o funcție).

Intrare: înveșmântătură
înveșmântătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înveșmântătu
  • ‑nveșmântătu
  • înveșmântătura
  • ‑nveșmântătura
plural
genitiv-dativ singular
  • înveșmântături
  • ‑nveșmântături
  • înveșmântăturii
  • ‑nveșmântăturii
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)