ÎNVĂȚAT I. adj. p. ÎNVAȚA. 1 Deprins, obicinuit; dresat: cînd iaste omul ~ într’acest meșterșug a furtușagului (PRV.-LP.): cela ce va fura o... pasăre, pînă nu va fi ~, acela să nu aibă nice o certare (PRV.-MB.) ¶ 2 Care a învățat multă carte, care are cunoștințe adînci: un om ~ ¶ ¶ C. NEÎNVĂȚAT: porunci și aduse din herghelie doi armăsari neînvățați: (P): omul cît trăește învăță, și tot moare neînvățat (PANN). II. sm. 📖 Cel ce a învățat multă carte, care are cunoștințe adînci, savant.