ÎNVĂȚ (pl. -ături) sf. 1 Deprindere rea, nărav: la noi... s’au cam înrădăcinat niște... ~uri nesocotite (JIP.); (P): ~ul are și desvăț (PANN) (CAR.) ¶ 3 Sfat, povăță, învățătură: și nu fii prost, ține minte ~ul ce ți-am dat (PANN); dacă e din ~ul altora, rău te-a povățuit (R.-COD.); (P): Nu cere de la prost ~ și de la bătrîn băț (PANN) [lat. vĭtium + învăța].