O definiție pentru întunerecire
Arhaisme și regionalisme
întunerecire (întunericire), s.f. (pop.) întunecare.
Intrare: întunerecire
întunerecire substantiv feminin
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)