2 definiții pentru întregătate


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

întregătate sf [At: (a. 1683) PAREMII, ap. CP 216/31 / Pl: ~tăți / E: întreg + -ătate] 1-2 (Înv) Întregime (1-2).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

întregătáte s.f. (înv.) întregime, desăvârșire.

Intrare: întregătate
întregătate substantiv feminin
substantiv feminin (F117)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întregătate
  • ‑ntregătate
  • întregătatea
  • ‑ntregătatea
plural
genitiv-dativ singular
  • întregătăți
  • ‑ntregătăți
  • întregătății
  • ‑ntregătății
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)