ÎNTRECUT adj. 1 p. ÎNTRECE ¶ ¶ C. NEINTRECUT ¶ 2 De ~, mai mult de cît trebue, de prisos: lemne sînt de ajuns și de ’ntrecut în pădure (CRG.) ¶ 3 Pe ~e(le), luîndu-se la întrecere, căutînd să întreacă unul pe altul, care de care: torceam, de-a mai mare dragul, pe ~e cu Măriuca (CRG.); întinde-te la vorbă și la șagă... pe ~ele, care mai de care (CRG.).