Definiția cu ID-ul 1349227:
Arhaisme și regionalisme
întrecătúră, întrecături, s.f. 1. Persoană mofturoasă. 2. Persoană care nu respectă buna-cuviință: „Da-amu-s niște întrecături, / Fac la fete strâgături” (Bilțiu, 2006: 214). – Din întrece + suf. -ătură (MDA).