ÎNTREBA (-eb) I. vb. tr. 1 A se adresa cuiva cerîndu-i să răspundă: nu răspunde, pînă nu te ntreb ¶ 2 A cerceta, a cere informațiuni cu privire la cineva sau ceva: a fost pe la noi și ma întrebat de tine; (P): mai bine să întrebi de două ori decît să greșești odată; (P): cine întreabă, nu greșește; (P): uită-te la față și mă ntreabă de viață. II. vb. refl. 1 A cere unul altuia informațiuni cu privire la ceva: capra ... se întreba de sănătate cu dînsul (SB.) ¶ 2 ‡ A avea o explicație cu cineva: atunci (stăpînul) va începe a se ~ cu slugile sale pentru talanții ce le-au dat (VARL.)¶ 3 A căuta, a fi cerur: sămînța de in se trimite la Galați unde se întreabă (ION.) [lat. īntĕrogare].