O definiție pentru întreg-întreguleț întreagă-întreguliță

Articole pe această temă:


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!întrég-întreguléț (pop.) adj. m., pl. întrégi-întreguléți; f. întreágă-întregulíță, pl. întrégi-întregulíțe

Intrare: întreg-întreguleț
întreagă-întreguliță adjectiv feminin
adjectiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întreagă-întreguliță
  • ‑ntreagă-întreguliță
  • întreagă-întregulița
  • ‑ntreagă-întregulița
plural
  • întregi-întregulițe
  • ‑ntregi-întregulițe
  • întregi-întregulițele
  • ‑ntregi-întregulițele
genitiv-dativ singular
  • întregi-întregulițe
  • ‑ntregi-întregulițe
  • întregi-întreguliței
  • ‑ntregi-întreguliței
plural
  • întregi-întregulițe
  • ‑ntregi-întregulițe
  • întregi-întregulițelor
  • ‑ntregi-întregulițelor
vocativ singular
plural
întreg-întreguleț adjectiv masculin
adjectiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întreg-întreguleț
  • ‑ntreg-întreguleț
  • întreg-întregulețul
  • ‑ntreg-întregulețul
plural
  • întregi-întreguleți
  • ‑ntregi-întreguleți
  • întregi-întreguleții
  • ‑ntregi-întreguleții
genitiv-dativ singular
  • întreg-întreguleț
  • ‑ntreg-întreguleț
  • întreg-întregulețului
  • ‑ntreg-întregulețului
plural
  • întregi-întreguleți
  • ‑ntregi-întreguleți
  • întregi-întreguleților
  • ‑ntregi-întreguleților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)