ÎNTORTOCHIAT, Trans. Băn. ÎNTORTOCAT adj. p. ÎNTORTOCHIA. Sucit, încurcat, cu multe cotituri sau sucituri: luîndu-se după croiala unor palate întortochiate, ce văzuse el în Egipt (ISP.); mergem așa, în sus, pe matca întortochiată a rîului (VLAH.); Ⓕ: are fraze mari, întortochiate și scîlciate (NEGR.).