ÎNTIPĂRIRE sf. Faptul de a întipări; impresiune, urmă lăsată de un obiect asupra altuia; efectul pe care o cauză oare-care îl produce asupra simțurilor sau asupra minții: două persoane numai îmi făcăru o ~neștearsă (NEGR.); aerul, lumina, verdeața făceau asupră-i o nespusă ~ (GN.).