ÎNTIPĂRI (-ăresc) vb. tr. și refl. A lăsa o urmă pe o suprafață oare-care, a (se) imprima: fie-care vorbă a mea să se întipărească în creierii tăi, precum se întipărește pecetea pe ceara fierbinte (GN.); Ⓕ: o descurajare adîncă se întipărise pe chipul lui (D.-ZAMF.) [tipări].